calatorie in labirintul gandurilor

Cuvinte. De Vineri seara, dupa apus, cand odata cu lumea alerg catre plaja sa vedem artificiile din mare. Doar simple cuvinte imi trec prin minte. Despre obiecte si fotografii.

- Stii?... poate ca suntem o calatorie de sunete prin corp. Suntem un cuvant.. - ma gandeam. Insa nu. Faceam doar o calatorie in labirintul gandurilor; o plimbare de seara catre port cu toti acei oameni alaturi.

Vineri seara. Imi scapa ceva. Ma repet. Ma repet pe ecran apasand litere, cautand cuvantul potrivit despre astazi.

Fotografie. E cert ca aceasta fotografie nu e originalul. Dar astazi asa imi pare mai reala aceasta lume. Putin mai intunecata, mai indepartata. Nu stiu ce am. Defapt nu vreau sa stiu. Imi place sunetul gandurilor atunci cand se lovesc de peretii labirintului. - Imi placi Tu, cu toate ca nu ai nume, si nici o fotografie nu te-a cunoscut, iti voi spune atunci. Atunci, nimeni nu stie exact cand. Dar este Vineri seara si cuvintele se odihnesc sub pietre. E atat de cald uneori.. Atunci(?!..)

Atunci cand nu mai esti tu, cand simt ca te pierd cu toate ca nu te-am avut niciodata; iti strig de pe plaja cuvinte. Imi imaginez ca sunt intr-un labirint al cuvintelor si ca tu ai fii un fel de fiinta facuta "nu stiu cum", destin. Si astfel legi marea in departare cu restul apelor, cu mine.. Si mergem spre casa facand cate-o fotografie pietrelor, eliberand un nou cuvant.