gest

Nervi incordati si razbunari in cuvinte. O despartire rece, in graba, in noapte. Atat de aproape, inlantuiti, si totusi departe. Ne "cunoastem" dar suntem la fel ca la inceput. Doua enigme. Nu stim mai mult unul despre altul.

- Unde esti?

A trecut atat de mult timp de cand nu ti-am mai simtit imbratisarea! As dori sa pastrez caldura soarelui si seninul nemarginit.. Clipele, sau privirea ta de pe ochiul lunii plin, (eu te vedeam in reflectie) si visare!

- Cum ar trebui sa fi tu?

Este al 25 an fara tine, si e trist. Nici macar nu-ti cunosc adresa, dar eu am inceput sa iti scriu! Jaluzelele bat in fereastra; exist cred! Ca un moment masurat in ani. Ceva indescifrabil. Sufletul cauta o imbratisare.. insa aura mea e intr-un univers cu statui goale! (putina liniste pentru fiecare secunda traita, putina iubire ca apoi fara veste toate momentele sa redevina pamant.) Sunt un suflet. Incolor. Sunt un moment de o zi. Nu stiu decat sa te caut pe tine, dar nu e nimeni sa raspunda! Caini fara nimeni latrand!

- Existi?

Am cunoscut atatea femei.. Am simtit de fiecare data ca esti tu. O parte de aici, una de acolo.. Niciodata nu ai fost tu. Au fost.. fisuri ancestrale! Semne zgariate demult pe coaja unui copac. Da, nervi incordati si ma razbun in cuvinte. Poate ca ploua. Undeva. Si e si o caramida zidita cu zeci de ani in urma, neatinsa niciodata. Inca putin. Lipseste ceva. Un nerv pe jumatate gest, inca putin.. o imbratisare!

- Unde esti?
Inteleg. Nu ne apartinem, asa ca eu voi pleca! Chiar acum aura mea e fisura. Un beton faramitat. Sunt ceea ce sunt si-mi pare ca ma despart in rece, in graba, in noapte de ceva neantalnit.. Parca am trait cu cateva clipe in urma ta, intotdeauna. Imi pare ca am ratacit.. toti ratacim in dragoste pentru altii, din brate in brate ca un copil pana la somn.
-Unde esti?
Ce-a mai frumoasa carte citita, ce-a mai frumoasa iubire visata, cel mai frumos gest.. chiar acum, acum, acum... cand respiri Tu; (imi voi lasa bratele deschise sa ma imbratiseze cineva in acest labirint vacuum!)