farsa

Mi-am dorit să mor pentru tine ca tu astfel să nu mai mori,

Să trăieşti veşnic în acelaşi oraş printre aceleaşi clădiri

În care nici un nor nu va putea să intre să-ţi dezvelească liniştea

Cu care crezi că totul e bine, cu care te înveleşti şi adormi!

Mi-am dorit să culeg ceea ce nimeni n-a ştiut că ai duce lipsă,

Ceva hârtii aiurite ce spărgeau singurătatea lucrurilor,

O ştearsă lumină zărită din tren, inexplicabilă farsă;

Cu care trupul îmbătrâneşte frumuseţea pleoapelor!

*

Mi-am reproşat că locuiesc în lumea frigului

Ce ne-a îndemnat să ne croim drumuri diverse

Că moartea mea ar însemna un gol făcut cerului

Şi că tu ai continua să dormi liniştea fără să-ţi pese!